Indrazniti...TOTUL INCEPE CU PRIMUL PAS

PitaPata

luni, 29 iunie 2009

PUNGUTA CU DOI BANI



Dragi copii, astazi avem un filmulet cu o poveste frumoasa ce se numeste PUNCUTA CU DOI BANI scrisa de marele nostru povestitor ION CREANGA. Sper sa va placa... La revedere, dragi copii!



PUNGUTA CU DOI BANI
Vezi mai multe video din Animatie

TOM SI JERRY 40 de MIN !!!!!!







Dragi copii, sa vedem daca am reusit remediem micile defectiuni ce nu mi-au permis sa va dau si variante video a povestilor mult asteptate de voi. . Azi am ales un filmulet cu Tom si Jerry, amuzant dar si cu multe invataturi. Intotdeauna sunt invataturi ce trebuie sa le luati de la filme, chiar daca este doar de amuzament. Va las in compania lui:



TOM SI JERRY 40 de MIN !!!!!!


TOM SI JERRY 40 de MIN :) !!!!!!
Vezi mai multe video din Animatie

duminică, 28 iunie 2009

PESTISORUL DE AUR




Astazi dragii mei, aveti o poveste selectata din multele de pe site-ul http://www.gradinapovestilor.ro
Si va doresc o duminica frumoasa cu cei dragi voua. Mamici si tatici cititi si voi povestea oentru ca morala este buna si pentru copii mai mari, ca voi.
DATI CLICK PE PESTISORII DIN APA.PUTETI SA DATI CLICK SI PE SONOR SA AUZITI CASCADA



PESTISORUL DE AUR

A fost o data ca niciodata un pescar batran, care locuia impreuna cu sotia sa in apropierea tarmului unei mari indepartate. Bordeiul lor era neingrijit si darapanat, iar batranul, slabit de povara anilor, abia isi mai ducea zilele. Nu mai iesea pe mare, la pescuit, de teama ca n-ar putea face fata valurilor mai puternice. Indraznea doar sa se urce in barca lui veche, legata de o radacina uscativa de pe tarm, de unde isi arunca in apa undita. Prindea doar pestisori mai mici, cu care nu reuseau sa-si potoleasca foamea.
Nevasta lui era o femeie tare rea, infumurata si certareata, mereu nemultumita. Zi de zi se plangea de viata pe care o duceau si nu contenea sa-si invinovateasca barbatul pentru neajunsurile lor. Intr-o buna zi, pescarul isi arunca undita in apa, nadajduind sa prinda cat mai mult peste. Trecu o buna bucata de vreme de cand statea chircit cu undita in mana. Deodata, insa se petrecu o minune: prinse un pestisor mic, din cale afara de frumos si de stralucitor. Nu mai vazuse ceva asemanator: era poleit cu aur.
Pestisorul, cu glas de om, ii ceru pescarului sa-l lase in viata si sa-l arunce in apa. Pescarul era un om milostiv, insa era teama de gura spurcata a nevestei, gandindu-se ca se va intoarce acasa fara hrana. In cele din urma, cruta viata bietei fiinte, hotarandu-se sa o lase sa se intoarca in imparatia apelor. Pestisorul, drept rasplata, ii promise pescarului ca-i va indeplini trei dorinte. Insa batranelul, trecut prin atatea necazuri, nu mai credea in minuni. Isi spuse doar ca l-ar fi maniat pe Dumnezeu, daca nu ar fi crutat viata micului pestisor auriu.
Cand pescarul se intoarse acasa cu traista goala, nevasta il dojeni aspru. Pentru a o imbuna, ii povesti intamplarea ciudata de care avu parte, ba pomeni si de promisiunile pestisorului de aur. Pret de cateva clipe, nevasta lui se arata neincrezatoare; isi spuse ca are un papa-lapte de barbat, mult prea milostiv. Asta trebuie sa fi fost pricina, pentru care crutase viata pestisorului. Dar, sireata cum era, se hotara sa puna la incercare promisiunea facuta de pestisor. Porunci batranului sa se intoarca indata pe tarm si sa-i ceara pestisorului sa-i indeplineasca o dorinta.
Pescarul porni inspre mare si, cam sovaielnic, il striga pe pestisor. Acesta nu intarzie sa se arate, iar pescarul ii destainui ce-i ceruse nevasta sa-i porunceasca. Ii ceru o covata mai mare, in locul celei vechi, ponosite. Pestisorului nu i se paru greu sa-i indeplineasca dorinta si-i promise pescarului ca sotia lui va fi multumita. Auzind acestea, pescarul porni agale spre casa. Cand ajunse aici, spre mirarea lui, vazu in odaia mica a casutei o covata mare si frumoasa, cum nu-i fusese dat sa vada vreodata. Nevasta sa statea nerabdatoare langa vas, clatinandu-si capul in semn de uimire. Acum dadea crezare puterii nemaipomenite a pestisorului de aur si nu trecu mult timp ca nascoci din nou o dorinta demna de lacomia ei.
Gandindu-se ca aceasta covatica nu-i este de ajuns, isi trimise din nou barbatul la malul marii, pentru a cere pestisorului de aur sa-i indeplineasca cea de-a doua dorinta. De asta-data, femeia vroia o casa frumoasa si impodobita, pe locul celei darapanate. Zbiera cat o tinea gura, fugarindu-l pe bietul pescar. Vorbele-i taioase se auzira pana departe si pescarul nu avu incotro decat sa-l cheme din nou pe facatorul de minuni. Om cinstit, cumpatat si modest, ii era rusine de lacomia sotiei sale. Se temea ca pestisorul se va supara daca il cauta dupa atat de putin timp. Poate isi va spune ca este si el la fel de necinstit si de lacom ca si nevasta sa. Isi ascunse rusinea, isi lua inima-n dinti si-l chema pe pestisor, cu glasul cu care o sluga il cheama pe stapan. Ii aduse la cunostinta cea de-a doua dorinta a femeii. Pestisorul il asigura ca dorinta ii era ca si indeplinita, iar la intoarcere va gasi o casa noua, incapatoare, din care nu va lipsi nimic.
Pescarul merse inspre casa, cu capul plecat. Spre mirarea lui, in locul bordeiului darapanat, se afla o casa mare, nou-nouta, dar nevasta lui statea in prag, tot mohorata, scrasnind din dinti de nemultumire. “Te pomenesti ca nu-i sunt de ajuns toate bogatiile din lume”, asa ca ii povesti barbatului sa faca din nou cale-intoarsa si sa se-infatiseze inaintea pestisorului. Urma sa i se-indeplineasca cea de-a treia dorinta: vroia un palat. Pestisorul ii indeplini dorinta desi parea deja satul si plictisit de lacomia lor. Cand barbatul se intoarse acasa, nu-i veni sa-si creada ochilor. In locul casei era un palat care se inalta falnic in tinutul acela parasit ce pana nu mult fusese parca uitat de Dumnezeu. Nevasta-sa era acum imparateasa si se asezase deja pe locul de cinste din sala mare a palatului. Cand isi vazu barbatul la poarta, ii adresa niste vorbe dispretuitoare, izvorate din inima ei haina, de piatra. Il goni de la palat, strigandu-i ca este un biet muritor, impovarat de ani, si ca ar face bine sa-si caute norocul in alta parte. Il izgoni ca pe un dusman si-i spuse sa ia seama ca nu care cumva sa indrazneasca sa mai puna piciorul in palatul ei.
Batranul pescar parasi palatul si porni incotro vazu cu ochii, iar pentru drum nu i se dadu nici macar o bucata de paine. Paznicii palatului il inghiontira si-l batjocorira. I se interzise sa se mai apropie vreodata de palat. Bietul pescar nici nu intelegea bine ce se petrecea. Cazu pe ganduri, stia ca doar pestisorul de aur putea sa-i dea vreun sfat. Cobora din nou la tarm si-l chema inca o data desi cele trei dorinte fura deja indeplinite. Totusi, pestisorul se arata si acum. Batranul ii povesti de necazul care dadu-se peste el, de trufia nevestei sale, facand din ea o fiinta nemiloasa si rauvoitoare. Pe el il izgonise din palat, intr-o lume a suferintei si a deznadejdii. Avea o ultima rugaminte, pornita din suflet. Ii ceru pestisorului sa naruie palatul si sa faca sa dispara bogatiile primite, iar acasa vroia s-o gaseasca pe nevasta lui asteptand in usa subreda a vechiului lor bordei, in care sa domneasca pacea si impacarea.
Lacomia nevestei pescarului il supara din cale-afara pe pestisor, astfel ca se indura de sufletul necajit care venise sa-si jeleasca amaraciunea. Hotara sa faca dreptate si sa-i indeplineasca aceasta ultima dorinta. Il imbuna pe bietul pescar si-l trimise acasa. Nu mai era nici urma de palat, de curte imparateasca si de multimea de servitori care forfoteau prin palat sa-i faca pe plac stapanei. Disparuse si mantia imparateasca, purpurie. Cand vazu vechea lor casuta, cu peretii scorojiti, se simti cu sufletul impacat; inauntru isi gasi nevasta, nestatornica si nemultumita, cum era si mai inainte. Totul era ca la inceput: viata lor era lipsita de bucurii si de bogatii, asa cum fusesera obisnuiti. Pescarul mai iesea din cand in cand la pescuit, dandu-si toata silinta sa prinda cat mai multi pestisori in carligul unditei. Duceau o viata grea, plina de griji, dar pescarul stia ca era tocmai viata pe care si-o dorise, desi nevasta continua sa-l dojeneasca pe nedrept in fiecare zi.



Trebuie sa fim atengti la ce dorinte avem, pentru ca altfel ne destabilizeaza viata...


Pe curand!

vineri, 26 iunie 2009

Poveste - Zana Muntilor




Dragii mei copilasi ce imi asteptati povestile. Din motive tehnice, pentru o perioada, sper cat mai scurta, va voi scrie povestile, si rugati pe mamicile voastre sau pe tatici sa vi le citeasca, dar va dau si un link unde voi puteti auzi povestea. Pana la remedierea problemelor tehnice, va pot doar in acest fel de povestile frumoase pe care le iubiti ata de mult.
http://www.gradinapovestilor.ro/povesti/zana_muntilor.shtml

ZANA MUNTILOR

A fost odata ca niciodata; ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele; de cand se bateau ursii in coade; de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau, infratindu-se; de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti;

De cand se scria musca pe parete,
Mai mincinos cine nu crede.

A fost odata un imparat foarte viteaz; toate imparatiile de prinprejurul imparatiei sale ii cerea sfaturi: atata era de drept si intelept. Cand se isca sfada intre dansii, la acest imparat mergeau mai intai la judecata si, cum zicea el, asa se si facea, fiindca era judecator drept si iubitor de pace. Cand fu aproape de batranete ii darui Dumnezeu un fecior. Nu se poate spune cata bucurie simti imparatul cand a vazut ca dobandi un mostenitor. Toti imparatii vecini i-au trimis daruri. Ei nu mai putin se bucurau ca vecinul lor, care ii ajuta cu sfaturi si povetele lui cele de mult folos, a dobandit fecior.

Dupa ce se mari, il puse de invata carte. El era asa de silitor, incat se mirau dascalii de dansul cum de invata asa repede. Ceea ce invata ceilalti copii intr-un an, el invata numai intr-o saptamana. Ajunsese sa nu mai aiba dascalii ce sa-i dea sa invete. Iara tata-sau scrise carte imparateasca la niste filosofi vestiti ca sa vie sa ispiteasca cu invataturile lor pe fiul sau.

La curtea acelui imparat se afla pe atunci un vanator vestit; si, pana sa vie filosofii cei vestiti, imparatul dete pe fiu-sau acestui vanator ca sa-l invete mestesugul sau.

Dupa ce venira filosofii, invata si de la dansii cate in luna si in soare. Bucuria tatalui sau era asa de mare unde vedea ca fiu-sau are sa fie procopsit ca nici unul din fiii de imparati, incat se uita la dansul ca la soare. Iara el de ce se marea d-aia se facea mai cu minte si mai frumos. In toata imparatia lui si a vecinilor lui imparati, alta vorba nu era decat de intelepciunea si frumusetea acestui fiu de imparat.

N-ajunsese sa-si rasuceasca mustacioara si foile de zestre curgeau de la fel de fel de imparati, care voiau sa-si dea fetele dupa dansul, dara el nu voia sa se insoare asa de tanar.

Intr-una din zile mergand la vanatoare, vazu o turturica, care tot sarea inaintea lui; lui ii fu mila sa o vaneze; el cauta vanaturi mari, fiindca nu se temea de primejdii; era vanator mester si viteaz. In cele din urma, daca vazu si vazu ca tot ii sarea in cale, intinse arcul si dete cu o sageata. El se mira prea mult cum de nu o putu omori el, care era asa de bun vanator, ci o rani putin in aripa, care, asa ranita, se duse de nu o mai vazu. Cum se duse turturica, simti, nu stiu cum, nu stiu de ce, ca ii tacaia inima.

Dupa ce se intoarse acasa, era tot cam gales. Imparatul vazand ca tanjeste fiu-sau cu sanatatea, il intreba ce are, iara el raspunse ca n-are nimic.

Turturica aceea era Zana Muntilor care se indragostise de frumusetea lui. Ei nu-i venea la socoteala sa se arate lui aievea, ca sa-i dea pricina, si d-aia se facuse turturica si ii tot sarea in cale. Nu stia insa cum sa faca, cum sa dreaga, ca sa se cunoasca cu fiul imparatului.

Peste cateva zile de la intoarcerea feciorului de imparat de la vanatoare, o femeie saraca veni la curtea imparateasca sa se bage slujnica si, fiindca tocmai era trebuinta de o gainareasa, o primi.

Curatenia si buna ingrijire ce da gainilor si tuturor paserilor de la cotetele imparatesti ajunsese de poveste. Imparateasa era asa de multumita, incat in toate zilele spunea imparatului cate o vorba buna pentru barbatia acestei femei tinere, dara saraca. Ea si incepuse a se gandi la norocirea bietei femei. Fiul imparatului auzind atatea vorbe frumoase despre gainareasa, voi sa o vaza si el. Intr-o zi, cand imparateasa se duse sa cerceteze gainile si sa vaza de cotete, merse si fiul sau cu dansa.

Gainareasa, cum vazu pe fiul de imparat, isi arunca ochii asupra-i cu o cautatura asa de mangaioasa si asa de plina de dragoste, dara cu smerenie, incat feciorul de imparat se fastaci oarecum, dara isi tinu firea. Simti ca obrajii ii ard, o sudoare rece il trecu, si inima incepu sa-i tacaiasca, de parea ca o sa-i sparga pieptul. El insusi nu-si putea da seama ca ce poate sa fie istoria asta. Pleca ochii in jos, nu zise nici carc, si se intoarse acasa.

Toata curtea imparateasca lua in nume de bine pe aceasta gainareasa, pentru vrednicia si curatenia ei. Ea se purta cu toate slugile cu bunacuviinta, si nimeni nu cuteza sa-i zica nici da-te mai incolo, pentru ca ea nu le da prilej de gluma.

Intr-acestea un fiu al unui imparat vecin, insurandu-se, a fost poftit la nunta si pe acest imparat cu toata curtea lui. Imparatul plin de bucurie merse la acea nunta si lua cu dansul si pe imparateasa si pe fiul sau.

In ziua aceea, cand era cununia fiului de imparat, la nunta caruia merse acest imparat cu feciorul sau, gainareasa se ceru si ea de la vataf sa o lase si pe dansa sa se duca la preumblare. Vataful, cam razand, ii zise: "Ce-i trebuie chelului? Tichie de margaritar". Apoi o lasa. Iara ea, inghitind infruntarea, nu zise nimic si pleca.

Imparatul era vesel peste masura vazand ca din atati feciori de imparati si domni al sau se deosebea prin istetimea, boiul si intelepciunea lui. Toate fetele de imparat ar fi voit sa joace langa el in hora. Cand, deodata, vine la nunta o fata imbracata in niste haine cum nici una din fetele de imparat nu avea.

Cositele ei impletite cu mestesug si date pe spate ii atingeau pulpele si ea era asa de bine facuta, incat ochii tuturor ramase la dansa. Ea cum veni, nici una, nici alta, se prinse langa feciorul de imparat si numai langa dansul juca pana catre seara.

Vorbira, rasera, isi povestira fel de fel de lucruri, dara cam pe sub mana, fiindca-i era rusine feciorului de imparat sa raza si sa vorbeasca asa inaintea tatane-sau si apoi toti fiii de imparati isi dau coate, caci bagasera de seama ca necunoscuta tot langa el juca.

Feciorul de imparat nu mai era al sau. Se mira insusi de schimbarea ce simtea intr-insul, dara nu cuteza sa spuie nimanui. El isi pusese in gand ca, la hora din urma ce va juca, sa intrebe pe aceasta necunoscuta cine era, de unde venea, de este fata ori maritata, si se gandea ca de n-ar avea barbat sa o ceara de nevasta. Cand, pieri ca o naluca.

Feciorul de imparat ramase ca un zapacit. Se intoarse acasa, dara cu gandul era tot la dansa. Tata-sau, vazandu-l tot pe ganduri si trist, nu stia ce sa-i mai faca sa-l inveseleasca oarecum. Cand iata ca-l poftesc la alta nunta de imparat, unde se si duse cu imparateasa si cu fiul sau.

Ca si la cealalta nunta feciorul de imparat juca cu fata cea necunoscuta si frumoasa, care venise si la aceasta nunta si se prinse in hora langa dansul. Dupa multe intrebari, afla de la dansa ca sedea tocmai inspre partea aceea, incotro era imparatia tatalui sau, doara caci nu-i zisese ca sade chiar la dansul. Atunci fiul de imparat ii fagadui sa o duca acasa, daca era singura, si ea priimi. Insa tocmai cand era sa se sparga nunta, ea pieri de langa dansul din hora.

Se intoarsera deci acasa imparatul si cu ai lui, insa fiul lor se topea d-a-n-picioarele si nimeni nu stia din ce pricina. Desi se facuse valva ca feciorul de imparat este indragostit cu o zana, el insa se apara inaintea tatalui sau ca nu stie la sufletul sau nimic. Toti vracii si cititorii de stele se adusera si nimeni nu stiu sa-i ghiceasca raul de care sufera. Unul dintr-insii zise ca e teama sa nu dobandeasca lipici.

Intr-aceasta imparatul fu poftit la o alta nunta de imparat, unde nu voi sa se duca, fiindca inima lui nu era de veselii, ci se ingrija mai mult de fiul sau. Dara daca vazu ca fiul sau atata staruieste, ii facu voia. Acesta porunci la niste credinciosi ai sai ca sa aiba pregatit la indemana cateva cazane cu smoala, sa le fiarba in ziua nuntii si cand va fi inde seara sa astearna pe drum smoala. Dupa ce puse la cale toate astea, se duse la nunta.

De cum incepu hora, fata cea frumoasa si necunoscuta veni ca din senin, si iara se prinse langa dansul.

De asta data era gatita si mai frumos, avea niste haine de la soare te puteai uita, dar la dansa, ba. Juca feciorul de imparat si se uita la dansa ca la un cires copt. Si de asta data o intreba si ea ii tot raspunse cam in doi peri. Ii fagadui si acum ca se va lasa sa o duca acasa.

Cand fu inde seara la hora cea mai din urma, pieri ca o maiastra de langa dansul.

Nu se poate spune cat de mult se mahni el; cazu la pat si zacea, fara sa-i poata ajuta cineva. Tata-sau ar fi dat nu stiu cat aceluia ce ar fi putut sa-i tamaduiasca copilul. Cand iata credinciosii lui venira cu un condur. Maiastra, daca se nomoli in smoala, mai bine lasa condurul acolo decat sa intarzie.

Atunci feciorul imparatului trimise pe credinciosii lui sa umble din casa in casa, si sa puie pe toate femeile sa se incalte cu acel condur, si la care s-o potrivi, aceea sa fie sotia lui. Tata-sau se invoi si el la aceasta otarare. Se dusera deci, credinciosii lui, ocolira toata imparatia, cercara toate femeile condurul, si la nici una nu se potrivi.

Auzind feciorul de imparat una ca aceasta se imbolnavi si mai rau. Apoi porunci ca sa incerce si femeile din curtea imparateasca. La nici una nu se potrivi. Nu mai ramase decat gainareasa, pe care o uitasera; dara imparateasa, aducandu-si aminte de dansa, ii porunci sa se incalte si ea cu condurul. Cand il trase la calcai, pare ca fu de acolo. Era turnat pe piciorul ei. Ea incepu a se vaicara si a tagadui ca nu era condurul ei. Feciorul de imparat cum auzi, porunci sa i-o aduca, si cum o vazu striga:

- Asta este, mama.

Ea, desi tagaduia, dar intetita de rugaciunile imparatului, ale imparatesei si ale fiului lor, in cele din urma marturisi ca ea este stapana condurului.

Dupa ce ii povesti ca este zana maiastra, ca il indragostise de cand il vazuse la vanat, ca el ranise o turturica, si ca acea turturica era ea, si daca nu s-a aratat lui asa cum este a fost ca, de va lua de barbat un om de pe pamant, toata puterea ei piere. Mai spuse ca, spre a-l putea vedea mai adesea, intrase gainareasa la dansii si ca tot ce ea facuse era numai pentru dragostea lui.

Dupa aceea iesi la scara, batu de trei ori in palme, si iata o carucioara, fara sa fie trasa de cai, veni; ea isi lua zestrea numai de scumpeturi dintr-insa, apoi, curgandui siroaie de lacrami din ochi se intoarse si zise feciorului de imparat:

- Iata, pentru dragostea ta, ma lepad de puterea mea cea maiastra, numai si tu sa ma iubesti, precum te iubesc si eu.

Dete drumul carucioarei si ramase langa fiul imparatului, carele in scurt timp se facu sanatos. Apoi facu o nunta d-ale imparatestile si dupa moartea tatalui sau, ramasera ei in scaunul imparatiei, si domnesc si astazi daca nu vor fi murit.

Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa.

Pe curand!

luni, 22 iunie 2009

De ziua ta, baiat drag...



http://i215.photobucket.com/albums/cc263/ladyblue68/Ladycat68/LADYJC68/7d287fd681086cb03937209og5.gif?t=1236203866Cand am dat numele acestui blog, nu am stiut ca numele ales, este cel mai potrivit pentru a da glas iubirii mele pentru copii, copiii mei, copilul din mine si toti copiii lumii. LUMINA VIETII suntem noi, si copiii nostri. Noi toti impreuna putem sa ne luminam viata si sa o traim in unitate si bucurie, in iubire si compasiune, in adevar si demnitate.


Astazi este ziua baiatului meu. LA MULTI ANI, dragul meu baiat! Ai crescut,... esti barbat!Din tot ce as fi putut sa iti ofer in dar de ziua ta, paleste pe langa darul pe care mi l-ai facut tu, cand ai venit pe lume, in urma cu 22 de ani. Iti ofer cateva linkuri cu muzica, ce mi-a mangaiat inima ani la rand, cu voi alaturi, o floare si ...o surpriza(??!!!!)

http://www.youtube.com/watch?v=cxLG2wtE7TM&feature=PlayList&p=3E41F33E3D6EBDFF&index=2


http://www.youtube.com/watch?v=1qZzVt2gZsM&feature=PlayList&p=EEF8A72D3D4E6946&index=34


http://www.youtube.com/watch?v=3dJ1GDqnj2M&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=9jGZbheKpgc

http://www.youtube.com/watch?v=M29toustWFA&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=OS8F5x07pl8&feature=fvw


Sa ai zile pline de Lumina si Iubire, impreuna cu toti pe cei ce ii doresti alaturi de tine si mai ales sa fii inconjurat de oameni ce te iubesc, fara sa doreasca sa te modeleze dupa placul lor. Esti minunat asa cum esti, asa cum Dumnezeu a vrut sa mi te dea in grija, in urma cu 22 de ani si iti doresc sa ramai asa, adica liber, pentru ca eu ti-am vegheat cresterea fara sa iti schimb nimic din personalitate si atunci cand a venit timpul potrivit, te-am lasat sa zbori liber.

LA MULTI ANI!

Cu dragoste, Mama!






joi, 18 iunie 2009

MARIA MIRABELA






















Maria Mirabela este un minunat film( pe care il puteti urmari la linkul de mai jos) cu dedicatie pentru tine iubita mea Sara, nepotica mea cea draga si bineinteles pentru voi toti cei care doriti. Azi este ziua ta de nastere si iti doresc LA MULTI ANI! Si multe zile pline de fericire si sanatate sa ne bucuram impreuna de frumusetea ce este in sufletul tau minunat.
Filmul il puteti urmari aici:
Un buchet din mai multe flori si celelate ce le vei mai vedea sunt pentru tine, draga mea Sara. LA MULTI ANI!!!

Cu dragoste , Matusica ta!









sâmbătă, 13 iunie 2009

LEGENDA CELOR TREI COPACI


Un film de desene animate dedicat in mod special micul meu nepot Alexandru, un adevarat ucenic in arta de a deveni barbat muncitor. Si voua tuturor celor ce doriti sa urmariti :
LEGEGENDA CELOR TREI COPACI

vineri, 12 iunie 2009

AMINTIRI DIN COPILARIE de Ion Creanga





Amintiri din copilarie, dincolo de ceea ce acest film ne ofera cu generozitate, este o trimitere in timp a noastra a parintilor. Asa ca, alaturi de copii si dumneavoastra, dragi parinti puteti sa va opriti cate va minute din munca, pentru a va umple inima de blandete,duiosie, iubire, armonie, zambet si aducere aminte...

Va doresc vizionare placuta!



LUMINA si IUBIRE
Alexandra Hinda

DUMBRAVA MINUNATA de Mihail Sadoveanu




Povesti ale copilariei mele si altora ca mine si merita sa le aducem in atentia copiilor si nepotilor nostri.
Dedicatie speciala pentru cele patru dragi nepotele, Sara, Hanny, Lea si Maria, apoi unei minunate fetite Iulia si unui grozav baiat Andrei si...mai sunteti atat de multi, voua tuturor, va doresc vizionare placuta.




Cu multa iubire!

joi, 4 iunie 2009

ALBA CA ZAPADA SI CEI 7 PITICI


Dragii mei, este a patra zi de cand vi-am deschis acest blog, este al vostru. Bucurati-va si daca aveti si alte dorinte, spuneti-mi. Ma voi stradui sa va aduc orice poveste, doriti sa ascultati sau sa vedeti, bineinteles povesti nemuritoare, pentru ca cele moderne le aveti pe toate posturile.
Azi va aduc in prim plan pe ALBA CA ZAPADA SI CEI 7 PITICI. Auditie placuta!!!

Get this widget | Track details | eSnips Social DNA


Si o varianta video, dar in engleza. Vizionare placuta!


Alba ca zapada si cei sapte pitici (1/9)
Vezi mai multe video din Animatie »



Alba ca zapada si cei sapte pitici (2/9)
Vezi mai multe video din Animatie »



Alba ca zapada si cei sapte pitici (3/9)
Vezi mai multe video din Animatie »



Alba ca zapada si cei sapte pitici (4/9)
Vezi mai multe video din Animatie »



Alba ca zapada si cei sapte pitici (5/9)
Vezi mai multe video din Animatie »



Alba ca zapada si cei sapte pitici (6/9)
Vezi mai multe video din Animatie »



Alba ca zapada si cei sapte pitici (7/9)
Vezi mai multe video din Animatie »



Alba ca zapada si cei sapte pitici (8/9)
Vezi mai multe video din Animatie »



Alba ca zapada si cei sapte pitici (9/9)
Vezi mai multe video din Animatie »

Sunteti cuminti ca niste ingerasi!

LUMINA si IUBIRE

ALEXANDRA HINDA

marți, 2 iunie 2009

FATA MOSULUI SI FATA BABEI

http://www.bamboleincantate.com/modelli/figlia.jpg



Dragii mei, pentru azi vi-am pregatit o varianta animata si una audio a frumoase povesti a lui ion Creanga, FATA MOSULUI si FATA BABEI. Ascultati, vedeti si cugetati. Luati hotarari sau rugati-va parintii sa va arate cum trebuie luate hotarari intelepte pentru ca viata sa va fie frumoasa si imbelsugata, fara sa faceti rau nimanui.


Poveste - Fata babei si fata mosneagului
Asculta mai multe audio Diverse »




Copii, parinti, bunici...

LUMINA SI IUBIRE

ALEXANDRA HINDA

luni, 1 iunie 2009

IN TARA POVESTILOR







Sub acest nume incep sirul povestilor audio pentru copii. Am ales pentru acesta prima zi de auditie ALICE IN TARA MINUNILOR . Dragi parinti si voi copii sa urmariti impreuna povestile care raman nemuritoare. Ne aduc bucurie in suflet, somn linistit si sanatate.



Povesti pentru copii - Alice in tara minunilor
Asculta mai multe audio Diverse »

COPIII - LUMINA VIETII





In acordurile muzicii LA MULTI ANI!



Angela Ciochina - Un copil
Vezi mai multe video din Muzica »


LUMINA si IUBIRE!

Alexandra Hinda

DE ZIUA TA COPILE DRAG - 1 IUNIE


Dedic acest prim articol si acest blog, tuturor copiilor lumii. Este o zi speciala, in care toti copiii indiferent in ce parte a lumii traiesc, sunt( si trebuie sa fie) sarbatoriti. Sa ne unim in gand si in simtire si sa spunem impreuna o rugaciune, pentru ca tot Pamantul sa fie plin de IUBIRE si LUMINA ca noi toti, copii, parinti, bunici, care suntem copiii Domnului sa avem zile in plina armonie, de azi inainte. Copiii sunt LUMINA VIETII! Atunci sa ne unim, in SARBATOAREA VIETII!


http://tbn0.google.com/images?q=tbn:M3-A60CejNB-2M:http://www.floriincraiova.ro/flori-florarie-online/images/P/inima_florala_350.jpg

LA MULTI ANI ! DRAGI COPII AI LUMII!


MARCEL IURES IUBIREA

PACE LUMINA IUBIRE

Alexandra Hinda